Tot înainte, că înainte era mai bine!

Multe sunt subiectele lansate în ultima perioadă pe piaţa publică. Le-am putea împărţi în două categorii. Prima, formată din subiecte fără mare relevanţă pentru existenţa noastră pământească (însă care ne va ocupa foarte mult timp), iar cea de-a doua, formată din teme aparent neimportante (minimalizate în prezentarea publică) însă cu impact semnificativ asupra mediului politic, economic şi social. Negocierile cu FMI, bugetul pe 2013, suprataxa de mediu pentru mijloacele auto, impozitarea agricultorilor, bălăcăreala din justiţie (alegerile în CSM şi desemnarea procurorului general), următorul raport al MCV, reducerea mandatului preşedintelui, reprezintă câteva din subiectele publice la care făceam referire. Unele din acestea vor fi abordate şi-n cadrul analizelor noastre, încercând o focalizare pe efectele directe sau colaterale asupra agriculturii şi a mediului rural. Continuând analiza programului de guvernare pe agricultură, începută într-un articol anterior, nu doresc să ascund criticile că materialele sunt prea dure, prea despică firul în multe şi că ar trebui scrise cu mai multă ”înţelegere”. Ceea ce ştiu eu este că Programul de Guvernare trebuie asumat de emitent (guvern), cu atât mai mult cu cât a fost aprobat şi de către un mega-parlament, iar datoria unui analist este să-l întoarcă pe toate părţile. De ce? Din obligaţia şi respectul pentru cititor! Este o satisfacţie să constaţi că de cele mai multe ori materialele noastre sunt în concordanţă cu înţelegerea agricultorului. Semn că reforma instituţională a MADR trebuie să fie reală şi profundă. Inclusiv în concept. În Program se spune despre introducerea unui management modern pe o structură funcţională şi depolitizată. Drept să vă spun mă aşteptam ca în cele şapte luni dinaintea alegerilor parlamentare această etapă să fie finalizată. Responsabilizarea organizaţiilor profesionale reprezentative în derularea plăţilor ar fi normal să înceapă cu demonstraţia că în sectorul organizaţiilor respective nu există economie subterană. Abia apoi s-ar justifica consolidarea puterii lor de reacţie politică. Altfel vom avea mari probleme cu europenii care nu vor să înţeleagă că la noi starea de normalitate este furtul şi corupţia! Creşterea rolului organizaţiilor patronale şi a agricultorului în influenţarea politicilor agricole este un alt angajament al Programului pentru agricultură. Dacă un astfel de rol ar fi fost aplicat în pregătirea politicii de impozitare a agricultorilor ar fi putut apărea (de exemplu) propunerea de diminuare a impozitului în cazul unor calamităţi ce reduc producţia (venitul) şi cresc pierderile. Logica impozitării a fost deturnată de lipsa unor abordări pregătitoare şi conectarea mecanismului la realităţile activităţilor din agricultură. Sigur si post factum se pot face informari şi corecturi, însă încrederea oamenilor, serios zdruncinată, va necesita costuri mult mai mari pentru a fi redobândită. Nereuşind să descifrez niciun rând care să vizeze industria alimentară, mă întrebam dacă s-o mai ocupa cineva în ţara asta şi de acest sector? Sau, cine ştie, o fi plecat pe la alţi stăpâni adoptivi cum s-a întâmplat cu pădurile, ANSV-ul, cadastrul agricol sau piscicultura. Pentru că agricultura este prioritară în programul actualului guvern, ar fi fost bine de adunat fiii risipiţi prin străinătăţi, la matca lor naturală! Pe lângă exprimări care nu spun nimic (ex. România poate deveni… un jucător pe piaţa internaţională), prima din cugetările care proiectează viitorul agriculturii decretează readucerea agriculturii pe locul dat de potenţialul şi tradiţia ei! Singura perioadă în care agricultura (nu şi ţăranul român) a fost pusă oarecum în valoare a fost perioada comunistă. Şi astfel, din nebăgare de seamă, putem ajunge la salutul pionierilor cu cravatele roşii ca focul: Tot înainte, că înainte era mai bine!

Alexandru Lapusan